Traditia ceramicii românesti este veche si stralucitã. Peste o straveche traditie autohtonã s-au supapus traditiile ceramicii grecesti si romane. Mai tîrziu, în ceramica româneascã au pãtruns influente ale ceramicii de lux bizantine, care aducea cu ea splendoarea coloristicã a ceramicii orientale. Toate aceste traditii se pot regasi si rcunoaste în ceramica popularã, bineînteles, cu adaptarile si transformarile impuse de viata si de gustul poporului român.
Alaturi de ceramica româneascã s-a dezvoltat în Transilvania si o valoroasã ceramicã saseascã, în care traditiile de origine occidentala s-au împletit cu cele orientale. Asemanatoare cu ceramica saseascã si cea româneascã, este ceramica produsã în unele sate secuiesti. Locul pe care ceramica îl ocupa în viata satelor românesti se poate deduce din multimea centrelor de olãrie care se gasesc pe întreg teritoriul tarii. nu existã regiune care sa nu aibã centrele ei specializate pe olarie. Fiecare centru produce o ceramicã de anumite forme si ornamentatii, potrivit cu nevoile si gustul populatiei din regiunea respectivã.
Deplina înflorire a ceramicii feudale se înfaptuieste la sfârsitul secolului al XVIII-lea si la începutul celui de-al XIX-lea. În aceasta vreme caracterele se definesc, ornamentele devin specifice fieareia dintre nationalitati si fiecarui centru. Dezvoltarea industriei va frâna însa evolutia ceramicii. Concurenta vaselor de fier emailate siraspândirea industriala a faiantei si a portelanului au contribuit pe la sfârsitul veacului al XIX-lea la regresul ceramicii populare, ducând la disparitia multor centre ceramice.
Semnificativ pentru dezvoltarea unei bresle de olari în ultimele secole, este centrul Agnita din mijlocul Väii Hîrtibaciului. Aici avem de-a face cu un centru ceramic relativ tânar (breasla a fost confirmata numai în 1776). Faptul insa ca locul de pastrare a slaninei breslei seafla în turnul central al bisericii-cetati, este o dovada pentru importanta acestei bresle. Numarul mesterilor enumerati în registrele breslei depaseste cifra de 60, ceea ce pentru un rastimp de 150 de ani este mare si dovedeste puterea acestui centru ceramic. Cercetarile mai noi întreprinse de Muzeul din Agnita au subliniat przenta unui numar mult mai mare de olari în aceasta zona decât se presupunea înainte.
Primul cercetator care s-a ocupat de problema centrelor ceramice din Valea Hîrtibaciului a fost Emil Sigerus (1854-1947) din Sibiu. el a dovedit existenta centrelor ceramice Agnita, Chirpär si Marpod.
O privire de ansamblu asupra centrului ceramic Agnita ofera cercetatorul Herbert Hoffmann de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, care trateaza si productia altor centre ceramice din Valea Hîrtibaciului, astazi disparute.
Pentru a cunoaste mai îndeaproape pe cei care practicau în trcut, în regiunea Vaii Hîrtibaciului acest mestesug, am întocmit lista olarilor din aceste parti (în anexa) care contine un numar de 380 de nume. Datele prezentate au fost extrase din:
-documentele de breaslei olarilor din Agnita.
-vechile registre de stare civila, pastrate la Consiliile Populare Comunale
-parohiile localitatilor din Valea Hîrtibaciului, completate cu însemnarile aflate în registrele familiale (Familienbögen) din parohiile luterane.
-colectiile de ceramica, muzeale si particulare, respectiv vasele care poarta pe ele inscriptii cu numele mesterilor olari.
Vechile registre de stare civila consultate de noi au fost cercetate pentru urmatoarele localitati (datele din paranteza indicând începerea înregistrarilor):
Altîna (1695)
Agnita (1722)
Apos (1671)
Barcut (1705)
Bradenii (1661)
Bîrghis (1832)
Bruiu (1723)
Chirpar (1759)
Cincu (1656)
Dealul Frumos (1677)
Gherdeal (1837)
Hosman (1607)
Iacobeni (1690)
Marpod (1665)
Merghindeal (1652)
Metis (1723)
Moardas (1766)
Movile (1660)
Netus (1688)
Nocrich (1666)
Noistat (1714)
Pelisor (1662)
Ravasel (1718)
Retis (1753)
Ruja (1682)
Salcau (1805)
Selistat (1662)
Somartin (1711)
Stejarisul (1661)
Toarcla (1773)
Vard (1837)
Veseud (1716)
Zlagna (1725)
În multe dintre localitatile enumerate, nu s-au pastrat registrele de stare civila, ele fiind distruse cu ocazia unor incendii din trecut (Agnita, Bruiu, Barcut, Gherdeal, Metis, Toarcla, Vard, Veseud, Zlagna, iar din anul 1848 cele din Bîrghis). Nu am putut gasi documentele fostei bresle a olarilor din Nocrich, existenta acesteia fiind însa dovedita prin insemnarile din registrul de stare civila (decese) al comunei înca pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
Olarii identificati de noi si mentionati în lista anexata, au activat în secolele XVII-XX. Desigur, numarul lor era în realittate mai mare daca luam în considerare lipsa registrelor mentionate.
Din bogatul material care a servit ca izvor al acestor contributii mai trebuie mentionate si investigatiile facute la urmasii olarilor, identificati cu ajutorul registrelor familiale aflate la unele parohii. În urma acestor investigatii am putut determina produsele unor centre ceramice înca necunoscute ca: Altîna, Bruiu-Somartin, Noistat - Netus - Movile, Salcau etc.
Complexitatea rezultatelor obtinute prin cercetari permit unele constatari, printre care prezentam pe cele mai importante.
Numarul impresionant de mare al olarilor identificati dovedeste ca ei au produs nu numai pentru necesitatile localitatii respective ori a acelor înconjuratoare, ci si pentru localitati mai îndepartate. Debuseul principal al unor centre de olarit din Valea Hîrtibaciului, ca al celui de la Bruiu- Somartin, a fost Tara Oltului, în ale carei localitati se întîlnesc frecvent produsele acestui centru. Olarii din centrul ceramic Agnita au livrat cantitati mari de ceramica si în Marginimea Sibiului. O veche traditie o au contractarile de produse ceramice -îndeosebi vase pentru pomeni - pentru Rasinari si Saliste, care se mentin pîna în anul 1930. un obicei vechi, de pomenirea mortilor, este legat de un alt obicei, si anume: spargerea vaselor la lasarea secului, cînd oalele "spurcate" trebuiau îndepartate pentru a nu se mînca de dulce în timpul postului. Pe lînga vase, de la Agnita se procurau si cahle. O soba de teracota în miniatura , aflata în colectiile muzeului din Agnita a fost trimisa de mesterul olar Johann Kirschner din Agnita (1859-1939) în anul 1886 la o expozitie din Viena.
Consemnarile din vechile registre de stare civila atesta ca unii olari se îndeletniceau si cu caramidaria. În colectiile noastre se pastreaza astfel de caramizi, datate începând cu secolul al XV-lea, dintre care unele poarta si inscriptii (1672, 1713).
Dintre piesele de ceramica ce poarta data si numele mesterului olar trebuie remarvcate si unele produse specifice acestor meleaguri. Este vorba de vase pentru împodobirea casei, asezate pe coama acoperisului. asemenea "Giebelaufsätze" poarta numele mesterilor din Ruja, Bruiu, chirpar, Agnita.
Bogata colrectie de cahle a Muzeului din agnita dovedeste producerea lor în centre cu traditii seculare: Nocrich, Bruiu si Agnita. Cahlele din Bruiu - Somartin poarta motive flotrale pe un smalt alb, ornamentat cu un albastru cobalt. Cahlele olarilor Agniteni si ale celor din Nocrich, bogat ornamentate, au fost executate într-o singura culoare. La cahlele din Agnita predomina culoarea verde.
Varietatea produselor ceramice ale centrelor ceramice din Valea Hîrtibaciului a contribuit la larga lor raspândire. Astfel, la biserica ortodoxa din satul Sasausi (jud. Sibiu), prcum si las cea din Satul Zlagna (jud.Sibiu) se gasesc aghiasmatare, vase de ocerta valoare artistica, lucrate de olarii din Chirpar în secolul al XVII-lea. Renumele de care se bucurau olarii din Chirpar, Agnita si Altîna este confirmat si de fasptul cä numerosi locuitori din comunele Gîrbova, Cîlnic etc., din partile Sebesului comanda olarului agnitean Michael Jasch sen. (1871-1933) o serie de vase de vin, artistic executate, o data cu comanda indicînd si textul inscriptiilor de pe vase. Comenzi de acest fel a primit si olarul Johann Antoni din Altîna (1828-1885) s.a. Centrul ceramic Bruiu- Somärtin producea Plosti din lut ars, în diferite marimi, smaltuite în culorile verde si maro.
Din cercetarile efectuate pe teren au rezultat si alte amanunte interesante. Astfel, la urmasii unor olari au putut fi identificate produse care dovedesc folosirea unot technici deosebite, cum este de exemplu o cana mare de vin cu aplicatiuni în stil baroc, lucrata de olarul din Thomas Schuster din comuna Altîna (jud. Sibiu) în anul 1823. Aplicatiunile care împodobesc ambele torti, reprezinta cîte un sarpe. Acest motiv ornamental este prezent si pe alte vase, produse ale centrului respectiv. Canceele specifice centrului ceramic Bruiu-Soartin, mai mari ca cele obisnuite, sunt foarte pîntecoase si poarta de obicei ornamente pictate cu pensula, asezate vertical.
Circulatia olarilor este foarte mare. În satul Noistat (jud. Sibiu) se stabileste olarul maghiar Arats Márton din Zalau (1809), iar urmasii sai - trei generatii la rând - devin si ei olari. Din Fagaras vin olarii Teubrich la Noistat si Frank la Somartin, în schimb olarul Hartel din Noistat se stabileste la Fagaras. din Malancrav si din Saschiz (linga sighisoara), din Copsa Mare (linga Medias) si Drauseni (lînga Rupea) se stabilesc olari din mai multe localitati din apropiere (Apos, bruiu, Bradenii). Dintre ucenicii care învata meseria de olar la mesterii agniteni, multi sunt originari din Valea Tîrnavei Mari. Schimbul de experienta duce la raspândirea unor motive ornamentale specifice pâna atunci numai anumitor centre.
Numarul de mestesugari "ilegali" este foarte mare. Din totalul de 380 olari identificati, numai 195 pot fi identificati ca fiind organizati în breasla. Restul olarilor nu erau organizati si nu au cotizat breslei florinul anual ("Jahresgulden"). Din documentele breaslei olarilor agniteni nu rezulta nici o dovada ca olarii neînregistrati în breasla sa fi fost stînjeniti în activitatea lor, urmariti ca asa-zisi "Ripler", "Störer" (tulburatori). Acest lucru se datoreaza faptului ca breslasii din Agnita erau suprasolicitati cu comenzi. Prin urmare, activitatea celor din afara nu reprezenta o concurenta, cu atît mai mult cu cât mestesugarii "neânregistrati" erau totodata si agricultori, fiecare având de condus si gospodaria personala. dovada ca registrele de stare civila indica pentru acestia, în majoritatea cazurilor ca preocupare "agricultor si olar".
Tabelul nominal al olarilor din Valea Hîrtibaciului arata înca un amanunt interesant si anume pentru secolele XVII si XVIII în mai toate centrele ceramice avem de-a face cu familii de olari, în care mestesugul se transmite din tata-n fiu. De la aceasta regula nu fac exceptie nici olarii sezonieri care având ca principala îndeletnicire agricultura, nu erau înscrisi în breasla olarilor din Agnita sau Nocrich. Abia pe öa începutul secolului al XIX-lea, si numai pe alocuri, apar alaturi de aceste familii si olari veniti din alte localitati, casatoriti în mai toate cazurile cu fiicele olarilor locali.
Exista astfel o continuitate în meserie timp de câteva generatii în majoritatea localitatilor:
- pentru Altîna - familia Gores,
- pentru Nocrich - familia Hintz,
- pentru Chirpar -familia Loew,
- pentru Merghindeal - familia Wonner,
- pentru Bradenii - familia Schuster,
- pentru Marpod - familia Schneider,
- pentru Salcau - familiile Takáts si Magyari, iar
pentru Agnita familiile Jasch, Wellmann, Schönauer, Rottmann, Kirschner.
În multe localitati olarii ajung în functii de conducere: la Altîna, membrii familei Gores figureaza în fruntea celor care conduc obstea, iar un olar din fosta resedinta a scaunului Nocrich, Benedikt Hintz, devine jurat scaunal, apoi jude al scaunului si în sfîrsit chiar jude regal.
Produsele de ceramica cu ornamentele în relief sunt frecvente. Este vorba de o tehnica ornamentala întrebuintata în centrele din sud- vestul tarii, cu deosebire la vasele de mare capacitate. Ornamentul este realizat din pasta rasucita în forma de snur, aplicat pe suprafata vasului. Rostul acestor ornamente este totodata de a întari peretii vaselor mari. În Valea Hîrtibaciului aceasta tehnica a fost frecvent folosita în centrele ceramice Altîna, Bruiu- Somartin, Chirpar si mai putin la Agnita. Vasul "Vexierkrug" din Altîna, din anul 1746, arata ca în acest caz aplicatiunile au un caracter exclusiv ornamental. Astfel de ornamente se gasesc pe vasele mari de vin, produse tot la Altîna, precum si la Chirpar, folosite la nunti si având aplicatiuni cordiforme ("Herzelkannen"). Gama de produse ceramice uzuale a fost îmbogatita de mesterul olar Wilhelm Albert Reinsch (1860-1943) originar din Germania, care în ultimul sfert al secolului trecut s-a stabilit în satul Malancrav (Sighisoara), mutîndu-si apoi domiciliul în satul Stejarisul (jud.Sibiu), în Valea Hîrtibaciului. Acest olar, care înainte a se stabili în Transilvania, a cutreierat mai multe continente, servind timp de peste 10 ani ca mercenar în armata coloniala olandeza din Indonezia, a lucrat ulcioare si castroane în forma înca necunoscuta la noi, încetatenindu-le. aceste vase sunt solicitate si astazi de catre locuitorii unor localitati, prin comanda speciala, prezentînd olarului modelul executat de Reinsch.
Dupa cum rezulta din cele aratate în aceasta lucrare, la Agnita si în localitatile din Valea Hîrtibaciului, stravechiul mestesug al olaritului are un trcut istoric bogat. Numarul bogat al mesterilor olari, precum si varietatea produselor constituie un fapt care justifica întru totul atentia pe care o merita studierea vechelor centre de olarit din aceste localitati.
